61 de ore – Lee Child

61 de ore – Lee Child

ORA 61

Iarna naprasnica in Dakota de Sud. Un auto­car derapeaza si ramane in sant tocmai cand incepe o furtuna de zapada. Pe un scaun din spate, Jack Reacher, in drum spre nicaieri. Viata fara bagaje are multe avantaje. Dar si nea­junsuri, cum ar fi sa infrunti gerul arctic fara o haina groasa.
ORA 31
Un orasel este amenintat de forte sinistre. Cu mare curaj, o femeie lupta pentru justitie. Dar, pentru a depune marturie, ea trebuie sa ramana in viata. Are nevoie de ajutorul lui Reacher, fiindca un asasin este pe urmele ei.
ORA 0
Si-a gasit Reacher in sfarsit un adversar pe masura? El nu vrea sa faca lumea mai buna. Doar ca nu-i plac oamenii care o fac mai rea.

Lee Child (pseudonimul lui Jim Grant) a urmat acelasi liceu unde a studiat si J.R.R. Tolkien si a facut studii de Drept la Sheffield. A fost director de imagine in televiziune timp de 18 ani. Personajul lui Lee Child, Jack Reacher, este un fost ofiter din politia militara a Armatei Statelor Unite care cutreiera tara avand slujbe dintre cele mai ciudate si investigand cazuri dubioase si complicate.

Din seria Jack Reacher fac parte:
• Capcana Margrave
• Sa nu gresesti
• Ghinioane si incurcaturi
• 61 de ore
• Merita sa mori
• Sa nu te intorci niciodata!
• Personal
• Convinge-ma
• Scoala de noapte
• Filiera de la miezul noptii
• Timpul trecut
• Luna albastra
• Fara al doilea nume

Fragment din roman:

“Facu un pas inapoi, trase aer in piept, ridica piciorul si izbi cu tocul bocancului in lemn direct sub incuietoare. Nu era nevoie de o a doua incercare. Era un barbat solid, agitat si prea inghetat de frig ca sa mai aiba rabdare. Usa ramase intreaga, dar sildul se smulse din lemn si zangani pe podea, iar usa se deschise larg.
– Eu sunt, striga el. Reacher.
Poate ca nu auzise clopotelul, dar era posibil sa fi auzit zgomotul de lemn spart. Nu voia ca batrana sa faca un atac de cord.
– Eu sunt! striga el din nou.
Intra in bucatarie. Impinse usa in spatele lui. Aceasta ramase intredeschisa. Toate sunetele si mirosurile familiar navalira spre el. Suieratul tevilor. Percolatorul, acum rece. Pasi in micul hol din spate. Aprinse lumina. Usa de la baza scarii era inchisa.
– Janet? striga el. Sunt eu, Reacher.
Niciun raspuns.
Incerca din nou, mai tare:
– Janet?
Niciun raspuns.
Cobori treptele din spate. Ciocani tare in usa subsolului.
– Janet?
Niciun raspuns.
Incerca manerul usii.
Usa se deschise.
Scoase manusa si apoi extrase pistolul din buzunar. Cobori in subsol. Era intuneric acolo. Asculta. Niciun sunet, in afara de vuietul arzatorului si de scartaitul pompei. Bajbai cu mana pe perete, gasi intrerupatorul si aprinse lumina.
Subsolul era gol. Nu se vedea nimic in afara de umbrele aruncate brusc de grinzile verticale din lemn pe suprafata goala a podelei. Se duse la compartimentul arzatorului. Gol. Nimic acolo, in afara de vechea instalatie verde in care ardea zgomotos petrolul.
Se intoarse la usa. Se uita in susul scarii peste catarea pistolului. Nimeni acolo. Nicio miscare, niciun sunet.
– Janet? striga el.
Niciun raspuns.
Nu era bine.
Se intoarse in bucatarie, o traversa si ajunse in hol. Era la fel cum il vazuse prin ochiul de geam colorat, din fata. Totul linistit. Fotoliul, masuta, covorul, picturile, cuierul. Nicio miscare. Nimic deranjat.
O gasi in biblioteca. Sedea in fotoliul ei preferat. Avea o carte in poala. Cu ochii larg deschisi. In centrul fruntii, o gaura de glont.
Ca un al treilea ochi.
Noua milimetri, aproape sigur.”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *